Aproape toamnă

 

 

 

 

 

 e-aproape toamnă, încă mai aștept

 

 prin fulgii mari lumina să se cearnă,

 

 mă dor ucise frunze, e nedrept

 

 că toamna asta vine dinspre iarnă.

 

 

 

 e-aproape toamnă, ce mai știi de vara

 

 când iarna îți părea mult prea departe ?

 

 eu cred că s-a pierdut atunci, în seara

 

 cu-nstrăinări și amăgiri deșarte.

 

 

 

 e-aproape toamnă, vindecă-mi tăcerea

 

 cu amintiri și șoapte-nzăpezite,

 

 vezi, ghioceii-și strigă azi durerea

 

 de-a rătăci prin clipe risipite.

 

 

 

 e-aproape toamnă, necreate zboruri

 

 prin răvășitu-ți suflet dau năvală,

 

 ascunzi zadarnic lacrimi după storuri

 

 căci inima rămâne pururi goală.

 

 

 

 mai cade doar o frunză, când și când,

  

 e-aproape toamnă azi.. și prea curând…