Un azi tarziu

 

 

 

 

Tu nu-ntelegi ca maine-i prea tarziu ?

Doar astazi ne e ultima salvare

Sub baldachinul toamnei, ruginiu,

Sau in secunda trista care moare.

 

Tu nu-ntelegi ca nici nu va mai fi

O leganare-a frunzelor spre seara ?

Ci conjugarea unui “a trai”

Doar la trecutul ce ne infioara.

 

Tu nu-ntelegi ca visul n-are rost

In acest veac impovarat de ura ?

Ca nu suntem si poate nici n-am fost

In marea vietii-o simpla picatura.

 

Tu nu-ntelegi ca soarta noastra nu-i

Decat un joc al zeilor pagani ?

Si doar cobori cand tot mai crezi ca sui

Pe trepte unde altii sunt stapani.

 

As vrea sa iti mai spun si sa-ti mai scriu

Dar chiar si azi ne este prea tarziu…

 

 

 

 

Jocul de-a muri

 

Muream in vara spre-a renaste-n iarna

Sub jocul bland al fulgilor de nea,

Si cui sa-i pese c-am pierdut o toamna

Si alta poate nu voi mai avea ?

 

Muream in muguri spre-a renaste-n  viscol

In ultima secunda, cea mai grea,

Si cui sa-i pese ca n-am fost o culoare

Si alta inflorire n-oi avea?

 

Muream in fluturi spre-a renaste-n umbra

In noaptea rece, fara nici o stea,

Si cui sa-i pese ca n-am fost lumina

Si stralucire nu voi mai avea ?

 

Muream in zboruri spre-a renaste-n huma

Cand lumea in neant se prabusea,

Si cui sa-i pese ca pacatul doare

Si alta libertate n-oi avea ?

 

Si-ntr-un tarziu, cand nimeni nu stia,

Muream in vis, spre-a nu mai invia…