Oare-n clipa asta ce să îți mai cer
Când tăcerea nopții pleacă tropotind
Și rămânem singuri ca un vechi colind
Căci am fost refrenul: ler și leru-i ler.
Am trăit aievea clipe de mister
În împărăția altor lumi, de vis
Însă când , în noapte, cerul s-a închis
Stelele îngână: ler și leru-i ler.
Vine-o altă vreme cu nămeți și ger,
Când, închiși în case-n jurul unui foc,
Ne găsim iar tineri și cu chef de joc,
Iar bunicii cântă: ler și leru-i ler.
Ce-ți pot cere astăzi când abia mai sper
Că o scurtă clipă, undeva, uitată,
Va rămâne-n urmă să mai văd o dată
Zâmbetul tău galeș, ler și leru-i ler.
Pleci cu umbra nopții și rămân stingher
Între noi e-o lume,
Ler și leru-i ler !
