Astăzi,fără teamă, pradă renunțării
Îmi aduc făptura jertfă pe-un altar
Peste care umbra lungă-a disperării
Mai presară-n taină stropii de amar.
Pe altarul unei zeități păgâne
Voi aduce jertfă arderea de tot
Până ce din mine nu va mai rămâne
Decât tânguirea, când n-am să mai pot.
Nu-i prea mult, îmi pare, pentru câte rele
Am făcut în viață și cât am greșit,
Poate, îndurate, ploile-or să spele
Amintirea clipei de a fi trăit.
Tu să nu îți cauți neagra ta năframa,
Ie înflorată, doar atât să porți,
Șterge cu-o privire chipul meu din ramă
Ca să uiți degrabă lumea celor morți.
Mai târziu, în toamnă, când vei vrea anume
Să-ți aduci aminte că m-ai cunoscut,
Să-mi împrăștii tandru, peste-ntreagă lume,
Pe-nserat, cenușa trupului de lut…
imi voi stinge plansul in ruptura noptii
RăspundețiȘtergererasfirand amarul pe unde-am trecut
voi striga acolo, chiar in fata portii
despre fericirea-n care-am petrecut!
azi e o zi, a ta...la multi ani, muritorule!
cu prietenie si respect
anna
plansul mai ramane dupa clipa-n care
RăspundețiȘtergereai zambit o clipa prinsa-n vesnicie,
poarta e inchisa, poate o carare
se deschide astazi, una, numai tie...
multumesc mult Anna !
Plecaciune !