sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Jertfa

 
   
 
 
 Astăzi,fără teamă, pradă renunțării  
 Îmi aduc făptura jertfă pe-un altar  
 Peste care umbra lungă-a disperării  
 Mai presară-n taină stropii de amar.  
 
 Pe altarul unei zeități păgâne  
 Voi aduce jertfă arderea de tot  
 Până ce din mine nu va mai rămâne  
 Decât tânguirea, când n-am să mai pot.  
   
 Nu-i prea mult, îmi pare, pentru câte rele  
 Am făcut în viață și cât am greșit,  
 Poate, îndurate, ploile-or să spele  
 Amintirea clipei de a fi trăit.  
   
 Tu să nu îți cauți neagra ta năframa,  
 Ie înflorată, doar atât să porți,  
 Șterge cu-o privire chipul meu din ramă  
 Ca să uiți degrabă lumea celor morți.  
   
 Mai târziu, în toamnă, când vei vrea anume  
 Să-ți aduci aminte că m-ai cunoscut,   
 Să-mi împrăștii tandru, peste-ntreagă lume,  
 Pe-nserat, cenușa trupului de lut…
 
 

2 comentarii:

  1. imi voi stinge plansul in ruptura noptii
    rasfirand amarul pe unde-am trecut
    voi striga acolo, chiar in fata portii
    despre fericirea-n care-am petrecut!

    azi e o zi, a ta...la multi ani, muritorule!
    cu prietenie si respect
    anna

    RăspundețiȘtergere
  2. plansul mai ramane dupa clipa-n care
    ai zambit o clipa prinsa-n vesnicie,
    poarta e inchisa, poate o carare
    se deschide astazi, una, numai tie...

    multumesc mult Anna !
    Plecaciune !

    RăspundețiȘtergere