Mai strunește zborul clipelor deșarte
Înspre veșnicia florilor de crin,
Prea grăbește astăzi viața către moarte,
Nu avem nici vreme să ne mai iubim.
Alergând de-a valma înspre nicăieri
Am pierdut secunda ce a fost a mea,
De-o găsești în taina unei alte veri
Să o dărui iernii, fulgilor de nea.
Nu plăti tributul nopților haine,
Doar un strop de rouă mării să-l închini,
Lăcrimează astăzi, mâine va fi bine,
Pentru totdeauna vom fi doi străini.
Vom cunoaște greaua, trista-nstrăinare
Prinsă în durerea mersului în doi,
Până mâine însă câtă îndurare
Să mai aibă cerul pentru amândoi ?