Tu nepărtaș să-mi fii în nevorbire
Când necreate umbre mai tresar,
Un mire condamnat la nenuntire
Și la neșansa unui vis amar.
Din necuvinte să îți țeși ursita
Atunci când neiubirile te dor,
Tu simplu trecător spre ne-mplinita
Eternitate, ca un nefior.
Apoi din nerostita întrebare
Să-ți faci un țel, nerobilor destin,
Nebănuita lumii nechemare
În pieptul tău prefă-o în nechin.
Nestingerea scânteii să te-ndrume
Când vei umbla pe căi de nelumină,
Silabisind nevisele postume
Mă fă părtaș la starea-ți nedivină.
Și nenegând întreagă nedorința
În urmă să rămană…neființa…
e nefiresc neșansa să te-nvingă
RăspundețiȘtergereși neluptând speranța să ți-o pierzi;
nimeni, nicicând nu o să mă convingă
din "nu'-ul nedorit să îmi fac crez!
Tu niciodata nu ai sa te negi
RăspundețiȘtergerechiar daca necuvantul te mai doare,
dar eu sunt robul unei alte legi
venita prin vecii nepieritoare
asa incat din ochiul neiubirii
am sa ma scurg o lacrima-a nefirii...