La vară voi veni din nou, știi bine,
E legea firii să revin mereu,
Nu pentru noi, acel ce mai revine,
Deși ai vrea să crezi, nu mai sunt eu
Ci doar un zbor uiat de păpădie
În seara trist-a unui alt destin,
Am să îți las întreaga bucurie
De-a mă privi atunci când am să vin.
Și amăgirea că din nou, spre seară,
Or să ne ningă iarăși flori de tei,
Apoi înfiorați ca-ntaia oară,
Să pierdem șirul pașilor pe-alei.
Într-un târziu, cândva, spre dimineață,
Să te trezești din visul cel mai crunt,
Și când strivești o lacrimă pe față
Ai să mă vezi atunci așa cum sunt.
Cu mâna-ntinsa, ca o mângâiere,
Să-mi faci un semn ușor că pot pleca,
Să iau cu mine-treaga ta durere
De a mă fi văzut altcineva…
Drumul spre vară trece prin zăpezi,
RăspundețiȘtergerePrin frăgezimi de iarbă și de flori,
Cu ochi de rouă poate ai să vezi
Același chip înseninat de zori.
Și-n orice vară-n care ai să vii
Am să-nfloresc un câmp cu păpădii!
altă entorsă? :)
Pana in veri cand iar o sa se cearna
RăspundețiȘtergereNinsoarea de polen peste-amandoi,
Te chem sa inghetam cuminti in iarna,
La vremea amagirilor in doi,
Apoi, tacuti, sa mai visam ara
Un camp de papadii in plin Gerar...
eu insumi sunt o entorsa...
Sub pătura zăpezilor cuminți
ȘtergereȘi sub povara vorbelor deșarte,
Tăcută-am să ascult cum iar mă minți
Și-am să îngheț în iarna ca o moarte...
Ce fără rost e drumul către vară
Și albul care-acum ne înconjoară!
(am înțeles, acum te crezi entorsă,
știi, rimă n-am! și-atunci eu sunt o...morsă!) :)
Vom ingheta-mpreuna, stii prea bine,
RăspundețiȘtergereCa nu ne iarta iarna de-am gresit,
Nici in cununa ei de ger nu tine
Un suflet ce in viata n-a iubit,
Asa ca poate-n alta primavara
Sa ne gasim din nou...a cata oara?...
dupa atatea friguri si entorse
sa ne-ntelegem astazi doar prin...morse?...