Oare-n clipa asta ce să îți mai cer
Când tăcerea nopții pleacă tropotind
Și rămânem singuri ca un vechi colind
Căci am fost refrenul: ler și leru-i ler.
Am trăit aievea clipe de mister
În împărăția altor lumi, de vis
Însă când , în noapte, cerul s-a închis
Stelele îngână: ler și leru-i ler.
Vine-o altă vreme cu nămeți și ger,
Când, închiși în case-n jurul unui foc,
Ne găsim iar tineri și cu chef de joc,
Iar bunicii cântă: ler și leru-i ler.
Ce-ți pot cere astăzi când abia mai sper
Că o scurtă clipă, undeva, uitată,
Va rămâne-n urmă să mai văd o dată
Zâmbetul tău galeș, ler și leru-i ler.
Pleci cu umbra nopții și rămân stingher
Între noi e-o lume,
Ler și leru-i ler !
Floare de zăpadă, alb-albastră clipă,
RăspundețiȘtergereîmblânzește-i iernii ramura de ger
și-n fereastra-nchisă fă din nou risipă
de lumină sfântă...ler și veșnic ler!
Bun venit Mircea! Ai reușit!
de lumină sfântă...ler și veșnic ler!(E.C)
RăspundețiȘtergereAzi in noaptea sfanta nu mai stiu colind
sa-mblanzesc zapada albului mister,
doar spre nicaierea bratele intind
in pagana ruga...ler si leru-i ler...
Bine te-am regasit Elena! Complicat !
Pun şi eu cuvântul
RăspundețiȘtergerelângă steaua ta
chiar dacă-i stingher,
oarecum plăpând
pun şi eu cuvântul
pe un fulg de nea
ca să las pe filă
înc-un pui de gând...
Multumesc pentru trecere si comentariu Anna
RăspundețiȘtergere