duminică, 19 februarie 2012

Murim in noapte

 Iubita mea mă iartă dacă mâine   
 N-am să mai știu de tine sau de noi,   
 Însă în noaptea asta dă-mi puterea   
 Să pot muri puțin pentru-amândoi.   
    
 Nu arunca asupra-mi greu blestem,   
 Nu aș putea să port a sa povară,   
 Ci din zăpezi să ne croim o lume   
 Și mai târziu o altă primăvară.   
    
 Iubita mea demult înstrăinată   
 Sub răzvrătirea albelor ninsori,   
 Ne ducem de acum prea grea povara   
 Destinului de simpli muritori.   
    
 Poate că mâine ziua o să ierte   
 Întreaga neputință de a fi   
 Și ne va da atunci încă o șansă   
 De a trăi curat și a iubi.   
    
 E-o veșnicie însă până-n zori   
 Și sigur vom muri de mii de ori…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu