Atenție, cad fluturi din zările albastre
Peste întreaga lume, când nu voim ierta,
Și poate nu sunt fluturi ci sufletele noastre
Sfărmate-n mii de cioburi sub clipa vieții, grea.
Atenție, cad frunze, mult prea curând ucise
De nepăsarea toamnei ce-n ger le-a părăsit
Și poate nu sunt frunze ci ne-mplinite vise
Ce au trecut în goană prin noi și ne-au rănit.
Atenție, cad stropii ca floarea de cicoare,
Pierduți când ploi păgâne ne-au răscolit amar
Și poate nu sunt stropii ci lacrimi pe-o scrisoare
Ce piere-n praful vremii, uitată `ntr-un sertar.
Atenție, cad stele și noaptea o sfâșie,
Ce rană-nsângerată e cerul la zenit…
Și poate nu sunt stele, dar nimeni n-o să știe
Că-s inimile noastre ca un apus rănit.
Când peste toți, de-a valma, cad cruci în țintirim
Un strigăt doar răzbate : Atenție, murim…
(Atenție, poete!Ai postat de două ori!
RăspundețiȘtergereCumva or fi de vină albastrele ninsori?)
Prin rime dulci-amare ades când zăbovim
Cu sufletul în palme:atenție, trăim!
Comantariu
ȘtergereAm mai patit, nu e intaia oara,
Ca am postat ceva de doua ori…
Si asta-i vina-albastrelor ninsori :
Puteau sa vina…cand e cald afara…
Adica nu acum…ci-n plina vara…
PS
Nu sunt poet, ci printre muritori
O umbra a secundei ce-o sa piara…