Măr pentru noi

   

 

 

 S-au sfărâmat secundele-n pustiu  

 De parcă n-ar fi vrut să ne rănească  

 Și-acum un măr mai stă să înflorească  

 În locul lor, deși e prea târziu.  

   

 Ce nesperată toamnă a rămas  

 Să umple locul clipelor spre seară,  

 Iar mărul, ce-a crezut că-i primăvară,  

 Prin frunze moarte caută popas.  

   

 Sărman de el, ce iarnă o să cadă  

 Mult mai curând decât ne-am fi dorit  

 Și-atunci cu flori de gheață-mpodobit,  

 Pierind, sub mari troiene de zăpadă,  

    

 Va mai visa, o clipă doar, un vis  

 Ce nu-i e dat nici unui pom pe lume,  

 Că îl vor duce-n casă și-i vor pune  

 În ramuri mere coapte…dar învins  

   

 Sub ger va dispărea și nici chiar noi  

 N-om ști că a pierit pentru-amândoi…