Viscolirea
iernii ne e dar de nuntă,
Albele
troiene or să fie strai
Nimeni să nu
vadă tâmpla mea căruntă
Și pe
veșnicie mire să mă ai.
Cheamă dar
nuntașii bine să le fie
Îmbrăcați cu
toții ca de sărbătoare,
Însă ei
sărmanii nu au cum să știe
Că această
nuntă e o-nmormantare.
Îngropăm
iubirea zilelor de vară
În scrâșnirea
nopții tremurând sub ger,
Că mi-ai fost
o clipă, tu a câta oară
Încă mă mai
cauți în frânturi de cer .
Florile de
gheață ce ne-aduc nuntașii
Să presare
vraja ultimului gând,
Pacea și
uitarea să ne fie nașii,
Cununați în
moarte cum n-am fost nicicând.
Când
zădărnicia vieții ne înfruntă
Să ne fie-n moarte
cea din urmă nuntă ...
dinspre albul nunții nu e nicio veste
RăspundețiȘtergeresăniile-și urcă zurgălăii-n cer
și-o să ningă tainic ca într-o poveste
vom fi călătorii unui drum stingher
și povara iernii alții or s-o poarte
nu va fi nici nuntă, nu va fi nici moarte
ce carare sluta ne va sta-nainte
Ștergerecu noroi si zloata, mai apoi cu ger,
si zapada iernii va cadea fierbinte
ca o prevestire-a marelui mister
cand nici nunti, nici moarte nu or sa mai fie
doar plecari spre ceruri si spre vesnicie...