Între clipe

 

      

 Între două clipe e o veșnicie 

 Cum să te mai caut prin atâta timp 

 Când îți ești străină iar eu îmi sunt mie 

 Numai tremurarea altui anotimp.   

    

 Între două vise plumbul disperării 

 Care ne îneacă sufletul în dor,   

 Te-ai pierdut iubito pe un val al mării   

 Ce mi-a fost odată cel mai sfânt decor .   

    

 Între două șoapte nu-i decât tăcere 

 Vorbele-s ucise  risipite-n scrum, 

 Desfrunzirea toată e doar o părere,   

 Mâine germinează-n clipa de acum.   

    

 Între două raze nopțile de smoală   

 Se răsfrâng pe inimi ce au ars subit,   

 Îți rămâne viața ca o casă goală   

 Când mă smulg din zidul ce ți l-am clădit.   

    

 Sub împărăția clipei efemere

 Noi rămânem singuri între două ere...