Plecări

 

    

 Pe urmă în lume-a căzut 

 O ploaie de albe petale,   

 Dar vai, cât de mult m-a durut 

 Povara plecărilor tale.   

    

 Întâi  pe furiș ai plecat 

 În noaptea cea fără de stele, 

 Cu teamă și-un pas vinovat 

 Spre alte iluzii rebele, 

    

 Din trupu-mi apoi te-ai desprins 

 Cu sânge și dor sfâșiat   

 Pe zarea ucisă prelins,   

 Dar pasu-ți era împăcat. 

    

 Și-n clipa din calea tăcerii 

 Te-ai șters și din gandu-mi subit,   

 Plecată în zbuciumul verii   

 Privind înapoi ai zâmbit.   

    

 Port pururi cu mine pe cale 

 Povara plecărilor tale...