duminică, 18 noiembrie 2012

Nu ne mai stim


 

 Pe clipa-nstrăinării ai să cerni 

 Curând năframa albă de mătase   

 Din tremurarea unei alte ierni   

 Ce-n suflet suferință o să-ți lase.   

    

 Cu mâna-ți străvezie, ca de ceară,   

 Un semn de ai să faci va fi de-ajuns   

 Ca răzvrătirea nopților să piară   

 Într-un surâs ce-a stat mereu ascuns.   

    

 Și  umbra ta pe roua-nfrigurată   

 Când va cădea apoi în zori de zi   

 Va întregi povestea mea uitată,   

 Povestea ta din nou o va-mplini.   

    

 Atâta doar  să îți aduci aminte   

 Peste secunde reci atunci să pui   

 Cu inima-mpăcată și cuminte,   

 O clipă ce n-a fost a nimănui   

    

 Ce multe-ți cer, dar astăzi e târziu   

 Și nu mă știi, nici eu nu te mai stiu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu