Pe clipa-nstrăinării
ai să cerni
Curând
năframa albă de mătase
Din
tremurarea unei alte ierni
Ce-n suflet
suferință o să-ți lase.
Cu mâna-ți
străvezie, ca de ceară,
Un semn de ai
să faci va fi de-ajuns
Ca
răzvrătirea nopților să piară
Într-un surâs
ce-a stat mereu ascuns.
Și umbra ta pe roua-nfrigurată
Când va cădea
apoi în zori de zi
Va întregi
povestea mea uitată,
Povestea ta
din nou o va-mplini.
Atâta
doar să îți aduci aminte
Peste secunde
reci atunci să pui
Cu inima-mpăcată
și cuminte,
O clipă ce
n-a fost a nimănui
Ce multe-ți
cer, dar astăzi e târziu
Și nu mă știi, nici eu nu te mai stiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu