O toamnă lungă, încă ne răsfață
Cu armonii de
vise și culori,
Dar am să te
culeg din flori de gheață
În iarna-n
care iar ai să mă dori...
Ce iarnă
tristă ne va fi-mpreună
Când la
ferestre vin colindători,
Ai să mă ții
ca în trecut de mână
Dar, vai,
atât de mult o să mă dori...
Și vise vor
cădea fără de veste
Sub
strălucirea dalbelor ninsori,
Ca două
personaje de poveste
Am să te dor
și tu o să mă dori...
Apoi în
primăvara ce-o să vină
Ne vom topi
sub soarele din zori,
Ne va răni o
rază de lumină
Și tot la fel cumplit ai să mă dori...
Vom fi doar raze într-un curcubeu
Și-am să te
dor și-ai să mă dori mereu...
(pot cere toamnei blânde să rămână
RăspundețiȘtergereși îți promit că nu te țin de mână!)
Mircea, știu că ești visător, dar optimist
de ce nu vrei să fii? te rog, insist!
senin, ție!
de ce-ar mai sta o tamna peste noi
RăspundețiȘtergerefara visare si un mers in doi?...
tu stii cum sunt si versul meu ingheata
indurerat...dar nu-s asa in viata...
Gand bun Elena!