vineri, 16 noiembrie 2012

Dureri


 

 

O toamnă lungă, încă ne răsfață  

 Cu armonii de vise și culori,  

 Dar am să te culeg din flori de gheață  

 În iarna-n care iar ai să mă dori...  

   

 Ce iarnă tristă ne va fi-mpreună  

 Când la ferestre vin colindători, 

 Ai să mă ții ca în trecut de mână  

 Dar, vai, atât de mult o să mă dori...  

   

 Și vise vor cădea fără de veste  

 Sub strălucirea dalbelor ninsori,  

 Ca două personaje de poveste  

 Am să te dor și tu o să mă dori...  

   

 Apoi în primăvara ce-o să vină  

 Ne vom topi sub soarele din zori,  

 Ne va răni o rază de lumină  

 Și  tot la fel cumplit ai  să mă dori...  

   

Vom fi doar raze într-un curcubeu  

 Și-am să te dor și-ai să mă dori mereu...

2 comentarii:

  1. (pot cere toamnei blânde să rămână
    și îți promit că nu te țin de mână!)

    Mircea, știu că ești visător, dar optimist
    de ce nu vrei să fii? te rog, insist!

    senin, ție!

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce-ar mai sta o tamna peste noi
    fara visare si un mers in doi?...

    tu stii cum sunt si versul meu ingheata
    indurerat...dar nu-s asa in viata...

    Gand bun Elena!

    RăspundețiȘtergere