duminică, 25 noiembrie 2012

Durerea de-absolut


 

   

 Și ne-au durut o iarnă a-apoi o vară  

 Cu răzvrătite viscole și ploi,  

 Iar clipele ce s-au grăbit să moară  

 Au sângerat în rănile din noi.  

   

 Și ne-au durut și frunzele ucise  

 Sub biciuirea toamnei printre plopi,  

 Când ți-am adus povara mea de vise  

 Sub brazda nepăsării s-o îngropi.  

   

 Și ne-au durut iluziile-nserării  

 Cu umbre rătăcite pe cărare,  

 Când eu ofrandă munților, tu mării  

 Aprinse inimi aduceam pe-altare.  

   

 Și ne-a durut apoi, mai înspre noapte  

 Zădărnicia vieții pe pământ  

 Iar oamenii cu vorbe și cu fapte  

  Au sfâșiat tot ce aveam mai sfânt.  

   

 Dar cel mai mult din toate ne-a durut  

 Un dor neîmpăcat  de absolut !

 
 

4 comentarii:

  1. Ne pregătim de albe anotimpuri
    Cu sufletul pe buze tremurând
    Tot mai departe-n noi și tot mai singuri
    Vom trece în uitare prea curând
    Și marea îți va pune la picioare
    Albastrul ei încercănat de frig
    Și îți va fi balsam și vindecare
    Iar eu cu sarea ei am să te ning...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vei ninge mult ca intr-o disperare
      De flacari vinetii fara-nceput
      Cand universul prea curand dispare
      Intr-un absurd de neguri ce-au cazut
      pe lumea asta fara de scapare
      Si toate sunt asa precum le zici,
      Dar la sfarsit e-aceeasi intrebare:
      Cu femininul de la...licurici...
      Gand bun Elena

      Ștergere
    2. Și doar ninsori înalte pân' la cer
      Vor șterge frica de singurătate
      Ai să străbați câmpiile cu ger
      Și-ai să mă pierzi din gândurile toate
      Ca doi străini vom trece-n primăvară
      Când rănile se vor deschide iară...
      (cum știi, doar licuricii sunt de vină
      că nu prea știu să scapere lumină
      doar femininele din neamul lor
      lucesc frumos și... se aprind ușor)

      Mulțam, doar bine și ție!

      Ștergere
    3. Ninsorile mai cad fara scapare
      Pe sufletele noastre care mor
      Ca niste biete, stinse felinare
      Ca niste fluturi ce-au pierit in zbor
      Si-n primaveri ce nu au sa mai vina
      Va plange doar o raza de lumina...
      (tu stii prea bine ca nu-i vorba-aice
      de bietele, plapande licurice,
      ci femininele din orice ne-am ar fi
      se-aprind usor, pe urma...sa te tii...)
      Gand bun Elena !

      Ștergere