…dar am plecat, poate era mai bine
să fi rămas, aceeași întrebare
va reveni mereu, chinuitoare:
ai lăcrimat în urmă după mine?...
…dar am uitat, ce amintiri rebele
ar mai fi vrut s-adaste între noi,
când obosiți de viscol și de ploi
uităm să mai privim curat spre stele?…
…dar am rănit, însângerată clipa
agoniza sub frunzele ucise,
mai crezi acum că din atâtea vise
unul măcar ne-o mângâia cu-aripa?...
…dar am țipat, cocorii toți de teamă
s-au rătăcit pierzându-se în zări,
chinuitoare umbre pe cărări
suntem și cine să ne ia în seamă?...
…dar din preaplinul timpului amar
cad peste noi tăceri cumplite…dar…
dar dacă-ntr-adevăr ar fi răspuns
RăspundețiȘtergerela oricare neliniște amară,
pe coli de suflet, răvășite-n seară,
ți-aș scrie-n versuri...dar ar fi de-ajuns
ca în furtuni cocorii să nu piară
și umbra mea să nu îți fie-n plus?
o nesperata umbra de mi-ai da
Ștergerear fi destul in traiu-mi efemer,
poate atunci as mai privi spre cer
si-un gand am sa inchim in calea ta,
dar, vezi tu, astazi nu mai pot sa sper,
e prea tarziu, cocorii vor pleca...