Ce vis ar mai rămâne lângă mine
Când amintiri îndoliate dor?
Toți munții prăvăliți printre ruine
Schimba-vor lumea într-un alt decor.
Iar mai apoi, străin, uitând de toate
M aș stinge lin, de nimenea știut,
Mai rău de-atât crezând că nu se poate,
Plătind tribut chiar trupul meu de lut
Înstrăinării, iar la porți celeste
Tot desfrunzindu-mă de câte-un gând
Eu aș lăsa, din tot ce-a fost și este,
Ultimul bir-inima mea vibrând.
Așa scăpat de cea mai grea povară
În veșnicii voi trece-ncrezator,
De vei privi spre stele într-o seară
Poate-ai să vezi eternul călător
Ce rătăcind în nopțile senine
Va pregăti un loc și pentru tine …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu