marți, 3 aprilie 2012

Etern călător





 
  
 
 Ce vis ar mai rămâne lângă mine  
 Când amintiri îndoliate dor?  
 Toți munții prăvăliți printre ruine  
 Schimba-vor lumea într-un alt decor.  
   
 Iar mai apoi, străin, uitând de toate  
 M aș stinge lin, de nimenea știut,  
 Mai rău de-atât crezând că nu se poate,  
 Plătind tribut chiar trupul meu de lut  
   
 Înstrăinării, iar la porți celeste  
 Tot desfrunzindu-mă de câte-un gând  
 Eu aș lăsa, din tot ce-a fost și este,  
 Ultimul bir-inima mea vibrând.  
   
 Așa scăpat de cea mai grea povară  
 În veșnicii voi trece-ncrezator,  
 De vei privi spre stele într-o seară  
 Poate-ai să vezi eternul călător  
   
 Ce rătăcind în nopțile senine  
 Va pregăti un loc și pentru tine …
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu