sâmbătă, 17 martie 2012

Doar speranța

       
 În visele mele e noapte  
 Și corbii mai țipă-a pustiu,  
 În visele tale iubito  
 Ce nor a căzut și nu știu?  
   
 În spațiile mele e trudă  
 Și oamenii mor separat,  
 În lumea ta strâmbă iubito  
 Ce frunză căzând te-a `ntristat?  
   
 În sufletul meu e o luptă,  
 Nici bine nici rău n-a învins,  
 În inima-ți tristă iubito  
 Ce iarnă cumplită a nins?  
   
 În palmele mele țin toată  
 Povara absurdei tăceri,  
 În palmele tale iubito  
 Ce spaime păstrezi, ce dureri?  
   
 În mine iubito târziu e și nu  
 Mai este speranță, de poți îmi dai tu?
 
 

4 comentarii:

  1. se face lumină în vise,
    e vremea risipei de flori,
    cu brațe de dor, larg deschise,
    primește speranța din zori!

    azi cerul în noi își răstoarnă
    culorile...e mult pân' la toamnă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e-atat de departe si toamna
      si noi prea departe de ieri,
      ce pot sa-i mai cer, primaverii,
      dar tie ce pot sa-ti mai cer?...

      si verde va fi tot, curand,
      in mine doar iarna...si alb...pana cand?...

      Ștergere
  2. in tine doar iarna, in noi veri incinse
    si ganduri cu maci in holde aprinse
    in tine doar alb, in noi zeci scantei
    un clocot de verde-n trairi de femei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si-n jur dipsrare, potop peste poate,
      iar noi ne mintim ca-i bine in toate
      desi peste lume un ultim apus
      in trista-agonie se stinge rapus...

      Multumesc pentru vizita si comentariu Anna,
      O primavara minunata iti doresc

      Ștergere