Lacrimei tale scurse printre gene
O să-i răspundă frunza mea rănită,
Mințindu-te că-i bine,-apoi alene
Lăsându-se de talpa ta strivită.
Glasului stins, cu irizări de seară,
Întregul lan de maci se va pleca
Mințindu-te că iar, a câtă oară,
E bine, chiar de inima ți-e grea.
Sub umbra palmei, înspre cer deschisă,
Cocorii vor țipa a disperare
Mințindu-te că-i bine când ucisă
E lumea de minciuni și nepăsare.
Cohortei tale de-amintiri deșarte
Se vor supune visele pe rând
Mințindu-te că nu îți sunt departe
Ci că e bine…insă prea curând.
Ne desfrunzim, rămânem triști și goi
Și vai, câtă minciună între noi.
eu zic să te gândești mai bine, până luni,
RăspundețiȘtergereși să-nțelegi că nu toate-s minciuni!
:)
mai stau si am sa cuget pana joi,
Ștergeredar daca-i doar minciuna intre noi?...
e scris adânc și nu știu să citesc
RăspundețiȘtergeredar dacă am mințit, mă pocăiesc!
(păcat, nu poți vedea ce larg zâmbesc! :) :) :)
la fel cum spune vorba-adevarata
Ștergereca viata-i scurta insa deindata
de n-o putem lungi...s-o facem lata...
nu-i vorba-adanca...doar...imprastiata...